M-am născut în 1979, așadar am prins 10 ani de comunism. Îmi aduc aminte de acei ani în care stăteam la cozi la pâine, lapte sau tacâmuri de pui. Îmi aduc aminte și de rațiile de ulei și zahăr și îmi aduc aminte cu tristețe de acele vremuri de austeritate pe care le-am trăit din plin la oraș. Am crescut alături de trei surori și a fost greu, mama mea era singură și trebuia să aibă grijă de toți patru. Am crescut cu dorința de a face mai mult și am înțeles că acest lucru depinde numai de mine.
După terminarea liceului, m-am înscris la Facultatea de Drept unde am urmat cursurile o perioadă de 3 ani până să-mi dau seama că lucrurile stau diferit decât așa cum le văzusem eu în serialul Ally McBeal. Așa am decis să urmez cursurile Facultății de Științe Politice și Administrative. Acolo mi-am găsit locul, pentru că la secția de limbă engleză avem profesori străini, care predau după metode moderne, profesori bursieri ai Fulbright Commision. Mi-a plăcut atât de mult încât am făcut anii trei și patru cumulat și mi-am susținut și teza de licență. A fost un an în care petreceam zilnic aproape 10 ore la facultate, dar nu știam când trece timpul pentru că îmi plăcea ce făceam. După licență aveam două opțiuni, să plec la studii în străinătate sau să aplic pentru un post de preparator în cadrul facultății care mă formase. Am ales să rămân la facultate unde am avut șansa să predau cursul de eGovernment Success and Failure. Era un seminar unde analizam studii de caz din țări în curs de dezvoltare și împreună cu studenții din anul terminal, identificam cauzele pentru care proiectele de eGuvernare au succes sau eșuează.
În paralel m-am implicat alături de secretariatul instituției în dezvoltarea unui sistem de management al activității școlare, un proiect în zona de eGuvernare în educație. Am reușit să pilotez acest sistem, iar în 2006 am obținut de la OSIM certificatul de brevet pentru protecția interfețelor grafice. Acest brevet m-a ajutat în 2010 să aplic într-o competiție de proiecte gestionată de Autoritatea Națională de Cercetare Științifică. Proiectul meu a obținut o finanțare europeană 90% nerambursabilă. A fost momentul la care m-am desprins de viața academică și m-am dedicat antreprenoriatului.
Am continuat cercetarea pentru a găsi cea mai bună soluție care să răspundă cât mai bine la schimbarea și adaptarea sistemului de învățământ, pentru că nivelul de educație ne influențează fiecare aspect al vieții. Așa am dezvoltat proiectul Clasa Viitorului care ajută școlile să implementeze tehnologiile digitale în actul de predare-învățare-evaluare. Este un proiect derulat alături de echipa mea, la nivel național. Clasa Viitorului se afla în diferite stadii de implementare în peste 300 de instituții educaționale înainte de pandemie. Am vorbit despre acest proiect la TEDx acum cinci ani.
În timpul pandemiei, Clasa Viitorului s-a dovedit a fi soluția prin care școala putea continua în mediul online, este și motivul pentru care azi peste 85% din școlile din România folosesc soluțiile noastre, adică și 2.5 milioane de utilizatori.
Un alt proiect care a asigurat de multe ori sustenabilitatea celorlalte a fost cel de integrare a tehnologiilor Cloud Computing la companii, atlasnet.eu. Sistemul educațional este unul cu impact major, dar subfinanțat, deci veniturile din soluțiile pentru sectorul de afaceri au fost un sprijin pentru continuarea dezvoltării pe termen lung a proiectelor din sectorul educațional în special până la implementarea PNRR.
La acest moment, Edu Apps este unul dintre principalii integratori de soluții informatizate în școli, cu programe de formare profesională care să asigure managementul schimbării în educație.
În Corbeanca m-am implicat în numeroase activități civice alături de Asociația Civică „Activ Corbeanca” după care alături de RO100 Corbeanca. Am venit în contact cu mulți locuitori, fie în cadrul campaniei de strângere de semnături pentru petiția pentru introducerea mijloacelor publice de transport în comun (alături de soția mea am strâns peste jumătate din cele 1600 de semnături chiar la noi acasă) sau al unor activități de caritate pentru copiii din Corbeanca, fie în cadrul campaniilor pentru sterilizări animalele de companie, și am văzut că putem fi o comunitate atunci când ne dorim acest lucru. Am cunoscut și membrii administrației locale, participând la ședințele Consiliului Local, și mi-am dat seama că numai dacă ne vom implica direct vom ajunge să avem parte de comuna pe care ne-o dorim.
Am decis să fac pasul spre politică pentru că vreau să schimb felul în care administrația publică răspunde intereselor cetățenilor și nevoilor reale ale comunității.
Am participat la alegerile pentru primărie în 2020 din partea PLUS și am obținut votul a 1.274 de locuitori clasându-mă pe locul 2, cu 281 voturi mai puțin decât primarul ales.
Pentru consiliul local am obținut 1.119 voturi și ne-am clasat pe locul 1 cu 5 consilieri, iar alături de cei 2 consilieri de la USR, am format grupul USR PLUS grup de opoziție în consiliul local.
Alegerile din 2020 ne-au arătat că am fi putut câștiga detașat alegerile dacă aș fi fost desemnat candidatul comun al USR PLUS.
În urma fuziunii prin absorbție PLUS a fost dizolvat în USR, iar la alegerile organizate în 2021 am fost desemnat președintele filialei USR Corbeanca, având în coordonare grupul USR care împreună cu mine numără 7 consilieri locali.
Din opoziție am inițiat o serie de proiecte, o parte s-au concretizat în hotărâri de consiliu local, iar o altă parte nu au fost votate de grupul PMP-PNL-PSD. Cu foarte puține excepții, hotărârile de consiliu local care au avut la baza inițiativa USR nu au fost de fapt puse în aplicare niciodată.
Despre activitatea noastră în consiliul local puteți citi pe pagina dedicată.
Nimic din toate aceste lucruri nu ar fi fost posibile fără familia mea, fără soția mea și cei 2 copii minunați care mă susțin și care îmi oferă dragoste, stabilitate și inspirație. Ei mă motivează să mă implic și să particip la dezvoltarea unei comunități mai bune pentru ei și pentru toți copiii din Corbeanca.
