Skip to main content

Cred că împreună avem capacitatea să convingem oamenii, să demonstrăm că putem câștiga locuri în consilii locale, consilii județene, primării, locuri în plus în parlament, să ne exercitam mandatele onest, deschis, cu profesionalism, bună credință și viziune astfel încât să îmbunătățim viața cetățenilor și să le redăm încrederea într-un viitor mai bun aici, în țară.

„Dacă nu găsim un drum, vom construi unul.”

Mai multe despre mine

Mă numesc Gabriel Cărbunaru.

Am 48 de ani, născut în Prahova, am devenit bucureștean și mai apoi ilfovean prin stabilirea în Corbeanca în anul 2015, absolvent de Electronică al Universității „Politehnica” București, 25 de ani experiență în industria Telecom, 20 ani experiență de management operațiuni tehnice servicii și rețele comunicații, comercial, supply-chain sau regulatory în cadrul unor companii cu capital privat românesc, internațional sau mixt.

În USR din anul 2017, am aderat fiind conștient că partidul reprezintă o șansă istorică pentru societatea românească și are nevoie să crească, să fie consolidat și să devină tot mai relevant pentru a putea să influențeze cu adevărat și mai apoi să schimbe în bine direcția României sau chiar a Europei. Trăgând linie, USR nu ne-a înșelat așteptările.

Din octombrie 2020 sunt consilier județean – la primul mandat – în cadrul Consiliului Județean Ilfov, membru al comisiei de buget, finanțe, bănci, prognoze și studii economice, inițiator de amendamente, interpelări sau proiecte pe temele buget-finanțe publice, transport și mobilitate, infrastructură edilitară, energie alternativă, patrimoniu istoric și cultură.

 


 

Urmăresc viața social-politică de la Revoluție încoace, am trăit din plin tranziția „gustând” zbuciumul acelor ani, începând cu naveta zilnică la un liceu din Ploiești, prin trenuri și gări supra-aglomerate, murdare și înghețate, trecând prin căminele cu gândaci și pereți cu igrasie sau inflația galopantă de doua cifre pe lună ce ne eroda puținii bani în timpul studenției și ajungând până spre anii 2000 – perioadă în care au început să se vadă primele luminițe dinspre Europa de Vest / UE, luminițe ce ușor-ușor au făcut uitate lămpașele minerilor care au mărșăluit prin țară în prima decadă post ’89. Prin anii 2010-2011, odată ajuns la maturitate și la o decentă stabilitate profesională și materială, am început să fiu ceva mai preocupat de situația politică fiind întrucâtva trezit și de criza economică și financiară care a tăiat brusc o bucată din veniturile unor milioane de familii.

Începând cu anul 2012 am participat activ la protestele din stradă, în ultimii ani am și ajutat puțin la facilitarea unora fiind membru asociat al unei organizații civice. Timp de câteva luni în decursul anilor 2011-2012 și 2015-2016 am participat la două startup-uri politice: mișcarea Noua Repubică și M10. Acele încercări n-au decolat, cauzele fiind multiple – atât interne cât și externe – printre ele aflându-se nivelul de maturitate politică al liderilor dar și al membrilor printre care mă aflam. Dacă am învățat câte ceva din respectivele eșecuri ar fi ideea că în politică trebuie să proiectăm pe termen mai lung și să mixăm cu grijă abordarea critică față de o putere pe care dorim s-o schimbăm cu proiectele și mesajele ce transmit speranțe de mai bine cetățenilor.

Sentimental vorbind cred că atât generația noastră cât și generații mai noi ajunse recent la maturitate au datoria să întoarcă ceva mai mult societății. Am fost prea mult timp ușor ignoranți, prea puțini și prea puțin implicați sau chiar dezbinați iar lumea devine tot mai complicata și ușor-ușor diverse „raiuri” ale emigrării au mai pierdut din aură, suntem aproape obligați să ne amelioram viața aici.